Mâine... cine ştie?

Ştiu că nu am motive pentru care să simt fluturi în stomac, dar totuşi îi simt. Şi nu vreau. Azi nu vreau să-i simt. Nu am nevoie de vocea ta ca să mă liniştesc, nu vreau să privesc în prăpastia din spatele ochilor tăi, nu, azi nu. Mâine poate că voi reveni la normal, dar astăzi nu te iubesc.  
 Poate că nu mă crezi dar chiar vreau să simt că trăiesc cu adevărat. Vreau să fiu liber şi să ştiu că pot renunţa la tine în orice secundă. Nu vreau să fiu dependent de persoana ta. În curând voi fi pregătit să-ţi dau drumul, dar acum nu pot gândi. Nervii mei sunt întinşi la maxim şi simt că o să cedeze dintr-un moment în altul. Tu nu eşti aici ca să mă pot relaxa, dar e bine. Întotdeauna mi-au plăcut încercările, iar în momentul de faţă nu sunt în stare să fac o excepţie. Sunt stăpân pe reacţiile mele şi aşa voi rămâne de acum înainte.  
 Şi ce dacă ţie nu-ţi convine? Aici nu e vorba de ce vrei tu, ci de dorinţele mele. Eu sunt personajul principal în actul ăsta, iar tu nu-mi vei fura rolul. Nu mă vei vrăji cum ai  făcut ultima oară. Sunt în stare să rezist, şi tu ştii asta.  
 Şi totuşi... astăzi nu te iubesc.