Ana e atât de drăguţă când doarme cu capul pe picioarele mele. Pot să pun pariu că în visele ei totul e roz şi minunat. La fel ca ea. Dintre noi două ea e cea specială, cea care are nevoie de protecţie şi de iubire. Eu sunt doar "de umplutură".
Dubiţa ne mişcă din dreapta-n stânga şi viceversa, dar Ana doarme adânc şi nu-mi fac probleme în privinţa ei.-Băieţi, aveţi voi grijă de Ana până mă întorc eu?
Trebuie să mă eliberez de toţi. De Ana, de Dan şi chiar de Rareş.
*
Semaforul arată culoarea verde, dar eu nu am voinţa necesară să traversez strada şi să iau autobuzul. Am nevoie de o pauză şi sunt norocoasă pentru că e un local exact în spatele meu. Mi-e tare poftă de o porţie de spaghete.
Aştept liniştită să vină cineva să mă bage în seamă, iar liniştea mi-e întreruptă de o melodie cunoscută. Şi culmea e că îmi vibrează ceva în buzunarul jachetei. Sunt sigură că telefonul meu e acasă, dar... oh, nu! Rareş şi-a uitat telefonul la mine.
- Da?
*
Şi iată-ne iar aici, pe scările de la metrou unde ne-am cunoscut. Eu fără Dan, el fără Corina. În ochii lui albaştrii pot vedea prin tot ce a trecut doar ca să fie alături de mine. Aş fi o ipocrită dacă aş spune că a fost uşor. Viaţa nu e niciodată uşoară, iar noi nu facem excepţie.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu