Deschid sertarul şi mă uit în cutia veche. Sunt acolo - toate scrisorile pe care nu ţi le-am trimis. De parcă ar mai avea un rost...
O iau pe prima şi desfac plicul. Data din colţ e de acum 4 ani. Mă uit la următoarea care e şi mai veche şi încerc să nu mă gândesc, dar asta e atât de greu când ai un creier care funcţionează.
*
Am terminat-o de citit pe ultima şi am pierdut deja numărul. Le trântesc la locul lor în cutie şi închid sertarul. Ca şi cum nu ar există dacă le-aş abandona acolo.
Adela deschide uşă camerei şi tresar.
- Credeam că deja ai plecat.
O iau de mână şi observ că încă mai are panglica verde de la mine.
- Unde să plec? Mai are rost?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu