Floare de tei.

Nu ai de unde să ştii. Tu nu ai fost acolo când am avut nevoie; ai stat ascunsă cine ştie pe unde. Şi asta m-a durut. Am avut nevoie de cineva căruia să-i spun ce mă frământa, dar parcă nimeni nu era persoana pe care o căutam. Toţi îşi urmau cursul vieţii fără să ştie ca eu sunt la o răspântie. Şi nu vroiam să mă întorc înapoi sau şi mai rău, să aleg drumul greşit.  
 În fiecare zi mă plimbam pe acelaşi drum şi tot ce mă însoţea era mirosul florilor de tei care parcă îmi mai furau din durere. Şi mă întrebam care e motivul. 
 Te-am căutat peste tot. Acasă - mi-au spus că ai plecat să cauţi un loc unde să te simţi cu adevărat acasă. La şcoală - mi-au spus că ai adus o scutire pentru o săptămână întreagă. În parcul nostru - era gol, iar banca noastră lipsea. Te-am căutat chiar şi în sufletul meu şi mi-am dat seama ca ai plecat şi de acolo. Te pierdusem defivinit. Şi nu mai aveam ce să fac. Te-am sunat, dar de fiecare dată îmi răspundea căsuţa vocală care îmi era singura prietenă, acum. Şi mă resemnasem cu gândul că tu chiar ţi-ai luat lumea-n cap şi ai plecat. Măcar ai avut curajul necesar să faci asta. Eu am rams aici şi o să aştept. O să te aştept... 
 * 
 A trecut ceva vreme. Nu te-am mai căutat, iar teii sunt goi acum. La fel ca mine şi poate ca şi tine. Nu am de unde să ştiu. Nu mai fac parte din viaţa ta, se pare că m-ai uitat. Eu însă nu pot să mă resemnez. Timpul a fugit, iar pe mine m-a uitat aici. Mi-a promis că o să vină să mă ia. Cândva... Şi tu mi-ai promis că nu o să pleci niciodată fără mine, dar se pare că ţi-ai încălcat promisiunea.  
 Nu mai număr nimic acum. Nici secundele, nici minutele, nici orele, nici zilele şi nici măcar lunile. Ştiu doar că teii au înflorit iar . Şi vreau să mă bucur pentru ultima oară de mirosul lor. Asta e ultima mea dorinţă, iar apoi o să fiu alături de tine. Într-o altă viaţă, într-o altă lume.  
  
 Şi am aflat răspunsul: pielea ta avea mirosul teilor înfloriţi.