Arşiţa topeşte îngheţata copiilor, iar pe mine mă face să-mi prind părul în coc. O aştept pe E. şi ascult zumzetul oraşului. E cald, iar lumea a reînviat.
Tipul cu ochelari stă lângă blonda înaltă, pe o bancă de pe mijlocul drumului. Coardele chit
ă
rii zdrăngăne încet, iar eu recunosc melodia după primele acorduri.
" Ah, dragule! Asta e melodia ta."
Sorb fiecare cuvânt cântat de el, fiecare notă. Dacă ai ştii măcar cât de ciudat mă simt acum. Ca o carte pe raftul unei biblioteci - nu ştie cine va fi cel care o va lua acasă. Şi n-ai de unde să aflii, pentru că iar sunt prea laşă ca să ies din carapacea mea.
Şi melodia se termină, oamenii roiesc în jurul meu, dar nimeni nu-l bagă în seamă pe tânărul cu ochelari. Şi îmi dau seama că unii avem noroc, iar alţii nu.
Hai, dragule, spune-mi - sunt norocoasă dacă te-am ales pe tine?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu